Rugăciunea unui ateu – Miguel de Unamuno


Miguel de Unamuno (n. 29 septembrie 1864, Bilbao; d. 31 decembrie 1936, Salamanca) a fost un prozator spaniol, filozof, profesor, eseist, poet și dramaturg. Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie, legată de descoperirea „infraistoriei”, manifestată zilnic la nivelul indivizilor și colectivităților. Romanele sale mărturisesc acea convingere a autorului potrivit căreia, „cea mai profundă filozofie trebuie căutată în romane”. Pentru că „oamenii nu pier în durerile sau bucuriile mari, fiindcă aceste bucurii și dureri ajung învăluite într-o imensă negură de întâmplări neînsemnate. Și viața tocmai asta e: o negură”.

Ascultă-mi ruga Tu, Doamne ce nu exişti,
şi în nimicnicia Ta alungă-mi întristarea,
Tu, cel ce nu laşi niciodată ca însingurarea
să n-aibă mângâiere amăgitoare. Nu rezişti

rugăciunii şi dorinţei noastre ce priveşti.
Când din mintea mea te cheamă depărtarea,
liniştitele sfaturi mai mult sunt alinarea
sufletului ce-n triste nopţi îl îndulceşti.

Ce mare eşti, o, Doamne-al meu! Atât de mare
că eşti decât Idee; este atât de strâmtă
realitatea pentru mulţi care se înspăimântă

să te cuprindă.  Sufăr atât de tare,
Doamne inexistent, căci Tu de-ai exista-ntrupat,
aş exista şi eu cu-adevărat.

3. Miguel de Unamuno

(Rugăciunea Ateului – Miguel de Unamuno; trad. Carmen Bulzan)

Anunțuri

2 gânduri despre „Rugăciunea unui ateu – Miguel de Unamuno

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s