N. T. Wright pe înțelesul tuturor (1): Introducere


M-am apucat și eu de o dublă povară: să citesc consecvent cartea New Testament and the People of God de N. T. Wright și să postez pe blog 1-2 articole per capitol în limba romînă. Aceste postări vor fi mai mult o sinteză a textului și nu o abordare de tip recenzie. Sper că unii se vor apuca să-l citească singuri pe N. T. Wright (dacă au chef și timp), iar alții să se aproximeze mai aproape de adevăr despre poziția dînsului.

Voi încerca să păstrez proporții decente pentru articolele de blog pentru că multa învățătură obosește trupul. Ca să citez din clasici. În cazul în care un capitol din lucrarea lui Wright se va dovedi anevoios voi recurge la 2, chiar 3 postări.

N. T. Wright is not always right. Dar nici N. T. Wrong, cum ar vrea unii să creadă.

Pentru cei care nu știți nimic despre N. T. Wright, vă puteți informa aici de chestiunile de bază.

Ani la rînd, Tom Wright a încercat să scrie în paralel 2 lucrări: una despre Pavel și teologia lui, iar alta despre Isus așezat în contextul istoric. Dar materialul și natura argumentelor pe care a dorit să le creioneze nu i-au permis acest lucru; observînd enormitatea de provocări și chestiuni ce trebuie abordate și-a extins proiectul inițial la 3 volume, apoi 5, iar în prezent vorbim de 6, din care au apărut deja 4.

Acestea sunt:

  1. The New Testament and the People of God (1992) – 535 pagini
  2. Jesus and the Victory of God (1996) – 741 pagini
  3. The Resurrection of the Son of God (2003) – 817 pagini
  4. Paul and the Faithfulness of God (2 părți) – 1700 pagini

Unul din motivele pentru expandarea acestui proiect în mai multe volume îl constituie concizia frustrantă a multor teologii ale Noului Testament ce apar în 1-2 volume; să comprimi discuția despre parabole sau justificare în doar cîteva pagini nu ajută în progresul cercetării academice. Pe de altă parte, Tom Wright acuză și fragmentarea care există în această disciplină; oameni care-și petrec întreaga viață specializați pe un sub-domeniu specific, dar care nu ajung să ofere o perspectivă de ansamblu.

New Testament and the People of God – Introducere

Volumul de care ne vom ocupa în această serie de postări este The New Testament and the People of God. Acesta se dorește a fi o lucrare introductivă și de așezare a unui fundament metodologic pentru întregul proiect „Christian Origins and The Question of God”.

Tom Wright subliniază că trăim într-o perioadă de schimbări și turnuri majore în mood-ul culturii vestice: de la modernism la postmodernism, de la dualismele iluministe la panteismul New Age, de la existențialism la noi forme de păgînism. Lucrurile sunt mult mai complicate de atît; elemente din aceste straturi co-există în același oraș, aceași familie și uneori chiar în aceași minte. Este important să fim conștienți de puterea pe care o au presupozițiile noastre despre lume și viață în formularea și răspunderea unor întrebări pe care le poate ridica cineva.

Pot fi identificare 4 tipuri de citire a Noului Testament care corespund pe larg unor 3 mișcări din istoria culturii occidentale a ultimelor veacuri.

  • tipul pre-critic: acesta corespunde perioadei pre-Iluminism (înainte de sec. XVIII).
  • tipul istoric: corespunde perioadei iluministe sau moderne/modernitate.
  • tipul teologic: corectiv celui istoric. Aceiași epocă cu cel istoric.
  • tipul post-modern: corespunde perioadei contemporane.

Să le luăm pe rînd:

  1. Tipul pre-critic: cei care adoptă acest tip privesc Scriptura ca pe un text sacru, adresează cîteva întrebări despre ce înseamnă el în contextul istoric și se așteaptă să asculte vocea Domnului în timp ce îl citesc. Susținătorii acestui tip de lectură subliniază la modul serios statutul de autoritate al textului, dar sunt criticați în alte 3 aspecte importante: nu iau textul la modul serios din punct de vedere istoric, nu-l integrează într-o teologie a Noului Testament ca întreg și sunt insuficienți de critici cu propriile presupoziții și puncte de vedere.
  2. Tipul istoric: asociat în primul rînd cu insistența iluministă pe importanța istoriei, acest tip de lectură va pune cîteva întrebări esențiale: (1) Chiar a spus Isus această pildă (de exemplu) și ce a vrut să transmită prin asta? Există povești similare în contextul și background-ul iudaic care să ne ajute să descoperim care ar putea fi sensul pentru audiența inițială? (2) Cum a folosit Biserica Primară textul în predicarea ei? A fost poate „repovestit” într-un moment în care Biserica avea nevoie să explice o anumită situație? Ce impact un text repovestit în contextul nou? (3) Cum a folosit autorul textul în alcătuirea întregului? De exemplu, care este locul oferit unei pilde sau cuvîntări în economia unei cărți? Există adaptări realizare de o mînă redacțională? Întrebările de tip (1), (2), (3) corespund în mare criticii istorice, criticii formei și a surselor și criticii redacționale. De asemenea, sunt demne de menționat 3 critici aduse acestui tip de lectură: în primul rînd, nu este clar cum poate avea textul citit în acest fel vreo „autoritate” pentru Biserică și pentru lumea de azi. În al doilea rînd, sunt marginalizare și nu de puține ori ignorate aspectele și întrebările ce țin de teologia textului. În fine, există un exces de optimism în a crede că noi putem accede la sensul primar al textului sau la „ceea ce s-a întîmplat într-adevăr” și de acolo să ajungem la un adevăr istoric obiectiv.
  3. Tipul teologic: acest tip de lectură abordează întrebări diferite precum teologia din spatele unui text sau cristologia din spatele unui pasaj despre Isus sau ce rol are în teologia unui autor (marcan, matean, ioanin, paulin, petrin etc.). Există o mare ambiguitate atunci cînd vorbim despre normativ sau despre istorie, pentru că multe din aspectele importante cad în categorii teologice (teologie mateană, teologie paulină). S-a întîmplat? Are valoare normativă pentru astăzi? În ce fel?
  4. Tipul postmodern: acesta examinează procesul de citire în sine;  ce facem noi atunci cînd citim textul? Ce presupoziții aduc textului și în ce fel sunt schimbat prin citirea lui? Poate o astfel de citire să co-existe cu autoritatea, istoria sau teologia?

Problemele care se ridică atunci cînd aceste tipuri sunt juxtapuse se focalizează adesea pe un singur punct și anume, tensiunea dintre o lectură care încearcă să fie într-un fel normativă și cea care încearcă să fie fidelă istoriei.

Tom Wright sugerează că sunt totuși 2 întrebări de care nu putem scăpa nicicum:

  1. Cum a început creștinismul și de ce a luat forma pe care a luat-o?
  2. Ce crede creștinismul? Are sens?

De aici titlul general al acestui mare proiect: Christian Origins and the Question of God.

Evident, aceste 2 mari întrebări se vor ramifica în multe altele mai detaliate.

Avem de-a face în primul rînd cu întrebări ce țin de studiul literar al acestor texte. Cum știm că citim bine textele? Care sunt metodele de abordare? Există anumite stiluri care s-au instituționalizat, iar altele aproape că au devenit sacre. Putem citi cîteva versete, zeci chiar, scoase din context?

Urmează setul de întrebări ce țin de istorie; Cine era Isus și în ce fel este El responsabil de începuturile creștinismului? Care au fost intențiile Lui, ce a sperat să obțină, de ce a murit și cum de a apărut biserica? A fost Pavel fondatorul real al creștinismului, prin coruperea mesajului original, sau a fost el interpretul autentic al lui Isus? Care a fost structura și conținutul sistemului lui de credințe ce l-a determinat să întreprindă o asemenea activitate? De ce sunt Evangheliile ceea ce sunt? Care este relația lor cu Isus sau cu Pavel? Care este felul nostru de raportare la Isus, Pavel sau Evanghelii?

În fine, există cel de-al treilea set de întrebări ce ține de teologie. Ce este teologia creștină? Există continuitate între teologia creștinismului timpuriu și cea din prezent? Ce poate fi etichetat drept creștinism normativ? Cum putem știi asta? Cum putem reproduce mesajul ei pentru biserica din prezent și pentru lume? Ce înseamnă Dumnezeu?

Una din întrebările spinoase care au dat de furcă cercetătorilor de-a lungul vremii se focalizează pe relația dintre istorie și teologie, iar la aceasta se adaugă și impactul puternic al studiilor literare critice postmoderne care poate duce la ignorarea istoriei sau teologiei unui text.

Proiectul lui Tom Wright este o încercare de integrare a acestor 3 discipline; istorie, teologie și literatură.

Despre acestea vom discuta într-o postare ulterioară.

wright

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s